Humble Thinker

Rural
Online: In prispa.
Busy: Sunt la prasit.
Stepped out: Plecat la oras.
Be right back: Imi bat nevasta.
Not at my desk: Iesit la poarta.
On the phone: Mi-am luat mobil.
Invisible: Sunt cu viclesug.
Offline: Doborat de bautura.

Emo
Online: True.
Busy: Mananc si plang.
Stepped out: On the roof.
Be right back: Cumpar lame.
Not at my desk: Probez noile insigne.
On the phone: Nu am chef sa vorbesc cu nimeni.
Invisible: Wishful thinking.
Offline: Cadeeeee! Emo down.

Moldovenesc
Online: Cari dai o beri?
Busy: Biau.
Stepped out: Biau di rup la mat.
Be right back: Suntim la chiosc… sa biem.
Not at my desk: Sunt sub masa/dupi casa.
On the phone: Cari dai beeep cu secret, ai?
Invisible: Citesc eticheti/Ma doari capu’.
Offline: Coma alcoolica.

Politienesc
Online: Raportez.
Busy: Fac proces verbal.
Stepped out: Trecut la rutiera.
Be right back: Il bat p-asta si vin.
Not at my desk: Duc plicu acasa.
On the phone: Scuze sefu’! Nu stiam. Gata, l-am iertat.
Invisible: La biblioteca.
Offline: Cazut la datorie.

Ecumenic
Online: Spovediti-va!
Busy: Bag matanii/Trag clopotul.
Stepped out: Dupa anafura sau inmormantare.
Be right back: Degust impartasania.
Not at my desk: La nunti/botezuri/cumetrii.
On the phone: Bat toaca, da buzz!
Invisible: Imbracat civil.
Offline: Sunt la mama dracu’.

Nici nu ma mai complic sa imi cer scuze pentru perioada de lipsa. O sa incep doar prin a va povesti una-alta.

O prima chestie ar fi vremea asta crunta de afara. Wtf? Erau -30 de grade afara marti cand am fost la faculta. Am ramas fara suflet la propriu incercand sa urc Copoul. M-am saturat de toara situatia asta. Nu putea fi frig cand era vacanta? Macar as fi stat in casa la caldurica.

Trecand peste frustrarile legate de vreme, revin la cele legate de facultate. Cum mm sa avem iar examene in zile consecutive? Si ce s-a intamplat cu weekend-urile? Ni le fura facultatea si pe alea? In traducere, am examen sambata de la ora 4. Va fi o placere sa fac proiecte de lectie pentru nota atunci. Bpl, m-am saturat. Abia astept sa o termin.

Sa nu mai zic de anumite “fufe” care nu au alta treaba decat sa pupe fundurile profilor. Get a fucking life. Sorry pentru cei/cele care se simt si care nu erau vizati de acest post.

Dar, spre fericirea mea, mi se mai intampla si lucruri bune. Cum ar fi innoirea “garderobei” cu un nou item, mai exact cu un HTC Magic. I just love it and I can’t get enough of it.

Ma intorc acum la frustrarile mele si la “placutul” studiu. Maine iar am examen :(.

Seara faina, dragii mei, si mult spor in ceea ce faceti.

PS: Am aproape o saptamana de cand nu mai joc Metin. Abia astept sa se termine cu stresul ca sa ma mai simt si eu in largul meu pe acolo si sa mai aud vocile stelutelor.

What’s so wrong in being the black sheep of something ?

Vorbind despre “computer freak”, am auzit o stire nu demult despre un copil de 16 ani infiat si obsedat de calculator. Deoarece nu mai avea viata reala, doar pe cea virtuala, mama sa adoptiva a hotarat sa nu-i mai plateasca Internetul. Rezultatul ? Mama a sfarsit injunghiata de fiul pe care il crestea de mic.

Wtf ?! Din cauza ca nu mai avea Internet ? Din cate am inteles, copilul era obsdat de CS, joc pe care il juca zi si noapte, aproape fara oprire.

Acum stau si ma intreb: oare sunt multi in stare sa omoare pe cineva daca nu raman fara net si nu isi pot juca pretiosul joc ?

Eu momentan sunt in semi-pauza de Metin2. Nu pentru ca as omora pe cineva daca as ramane fara net (sau da :-??), ci pentru ca au inceput proiectele, examenele :(. Simt totusi acel dor de a ma aseza in fata compului si de a incepe sa conversez cu Stars pe Skype, dar, pe langa facultate, am ramas si fara monitor :). Asa ca pana nu imi innoiesc “garderoba” cu un monitor nou, good-bye, Metin.

10 ianuarie. O zi trista… A mai trecut un an… S-au facut de acum 8… Ce rapid trece timpul… Parca ieri ma duceam la buzunarul lui dupa nelipsita eugenie… Nu mai stau in camera lui, acum o linisteste pe mama. Nu il mai visez… De fapt nu il mai visez de ceva timp…

De bine ce ma simteam de cacao, in noaptea de 9 spre 10 m-a apucat o durere de cap de aia crunta… O durere de am plans ca un bebe mic si m-am zvarcolit in continuu vre-o ora, pana am reusit sa readorm, ajutata de paracetamol (uitasem ca algozone forte e la capul patului :() si de compresele cu apa rece.

De maine… de fapt azi… incepe si facultatea. Poate oi reusi sa fiu in picioare la 7 ca sa ma duc la seminar… Eh, si daca nu reusesc, o sa fie poimaine. Sper sa ma trezesc la timp sa vorbesc cu profa despre licenta… Si sa ma apuc de invatat pentru minunatele examene ce vor urma acusi…

Mai este timp… Mai am timp sa invat si sa ma apuc de tot ce este de facut, trebuie doar sa imi dramuiesc timpul mai bine.

In concluzie, o seara faina.

Guess Who – Locul Potrivit

Am purtat o discutie foarte interesanta de Revelion sau in noaptea de dupa (nici nu mai tin minte exact) cu Amalia si Razvan despre importanta cartilor. Totul a pornit de la faptul ca ei nu mai stiu cum sa o faca pe fata lor sa citeasca de buna-voie. Astfel, s-au observat diferente clare intre generatiile care au trait atunci cand TV-ul se inchidea la 22:00 si generatiile cu TV si NET non-stop.

Concluzia pe care am tras-o dupa cateva ore bune de discutii mai mult sau mai putin calme a fost ca a citi este foarte important pentru dezvoltarea imaginatiei si limbajului. Gandindu-ma la cum ar putea sa o faca pe Bianca sa prinda gustul cartilor, mi-a venit o idee interesanta. Sa ii dea sa se uite la mai multe ecranizari ale aceleiasi povesti, sa ii prezinte ce au “vazut” ei cand au citit cartea si sa o faca curioasa ce ar “vedea” ea cand ar citi-o.

Nu demult mi-am innoit biblioteca cu niste carti cu ecranizari mari, like “Tacerea mieilor”, “Hannibal”, “Strania poveste a lui Benjamin Button” , trilogia “Tha Godfather”. Mai am multe pe lista mea, dar le voi achizitiona in timp, cu voia portofelului nostru. Aseara am inceput sa citesc “Tacerea mieilor” si am ramas placut impresionata de multitudinea de imagini noi care imi invadau neuronii. Drept este ca nici filmul nu l-am mai vazut de ceva timp, lucru care imi permite o libertate mai mare de imaginatie.

O chestie mi-a atras atentia: faptul ca Hannibal avea la mana stanga 6 degete. Ok, Anthony Hopkins intr-adevar a jucat mai mult decat perfect rolul doctorului-psihopat, dar… nu stiu… A “vedea” un psihopat cu 6 degete la mana in felul in care este descris in carte parca da alt farmec ideii de Hannibal. Cel putin asta este parerea mea.

Urmeaza, cand o sa ma intalnesc cu Amalia sa ii dau tava, sa ii spun si faza pe care am descoperit-o eu. Poate o voi putea ajuta cumva in legatura cu Bianca. Desi oricine nu prea asculta sfaturile parintilor. Doar o sa li se aprinda un beculet cand o sa se dea cu capul de perete.

Discutia a ajuns pana si la “cum sa iti feresti fata de la a fi heart-broken”. Ca mama, iti vine greu sa iti lasi fiica sa se loveasca de probleme, sa isi faca acea “experienta personala de viata”. Parca iti vine sa ii bagi in cap toata experienta ta de mama, dar totusi stii ca oricat te-ai lupta, tot nu o poti proteja asa cum ai vrea.