Humble Thinker

va jur ca nu ma laud… asta mi se pare cea mai buna chestie scrisa de mine… si chiar nu ma laud… adica dupa ce am scris`o, am aratat`o parintilor, prietenilor, chiar am propus`o si pt revista scolii… asa ca va dati seama ca nu ma laud… asa ca va las sa cititi si sa savurati (in cazul in care va plac tipurile acestea de povesti)

ma uit pe geam. si ce vad ? o mare de zapada… a nins peste tot… totul e alb… copacii parca au imbatranit… sunt albi cu crengile ingreunate de atata zapada. ma imbrac repede si ies in curte… oaaa… de cand eram mica nu am mai vazut asa de multa zapada… dar ce simt ? un fulg s`a refugiat pe fata mea, dar el nu stie ca va muri pe obrazul meu fierbinte… si il simt cum imi raceste obrazul imbujorat.. inca unul… imi aduce aminte de copilaria in care citeam poezii de iarna… incep sa ma invart ca intr`un vis si alunec pe o bucata de gheata…

unde sunt ? unde sunt stelele albe care ma fac sa imi doresc sa ma arunc in marea alba? sunt pe nisip… cum ? zapada ? nisip ? senzatii contradictorii dar placute… mmm… incep sa pipai nisipul fierbinte… il simt cum ma gadila… hihi… soarele ma mangaie atat de dulce incat ma incalzesc incet, incet dupa visul cu zapada… deschizand ochii, observ in fata mea o mare de un albastru magic… apa e limpede… doar vantul parca o face sa straluceasca sub razele soarelui… inaintez… simt cum mi se cufunda picioarele in nisipul fin… o senzatie divina imi patrunde trupul.. simt cum ma las dusa de val…

neant in jurul meu.. oare m`am inecat si am ajuns in Rai ? acea senzatie divina… ba nu… o combinatie de senzatii… ce simt ? fata imi este inghetata… sa fie oare fulgul ? trupul imi arde sub adierea fina a vantului de la malul marii… oare ce loc magic este acesta ? cum sa existe si frig si cald ? sa fie … ?

ploaia torentiala ma inconjoara… ma simt de parca nu pot sa scap de sub mrejele ei… dar ce se intampla ? contrastul dintre ceea ce vad si ceea ce simt este inimaginabil… vad doar ploaie si ma simt de parca as pluti… imi simt corpul usor ca fulgul… oare ma voi topi ? incep sa plutesc printre picaturile dulci de apa… cum se poate asa ceva ? simt cum incep sa zbor…

parca e o lume de poveste… dar cum ? in urma mea vad cum se indeparteaza ploaia… imi fac curaj sa ma uit in jur.. o lume plina de contraste… ploaia parca se indeparteaza de mine… pe masura ce ma uit in dreapta mea observ casa batraneasca la care am ajuns sa tin atat de mult… ah… e inconjurata de zapada… dar… ? plutesc din ce in ce mai sus… parca as pluti pe un nor… ah, chiar plutesc pe un nor.. ce pufos e! acest nor ma va duce in calatoria vietii mele… parca o lumina puternica imi slabeste vederea… din stanga mea auzeam cum marea danseaza cu vantul… dar cum se poate ? ce taram magic mai e si acesta ?

mmm… acum unde mai sunt ? ma uit in jurul meu… totul imi pare atat de cunoscut si in acelasi timp atat de strain… ma uit in stanga: perete! ma uit in dreapta: perete! ma uit in spate… uh… nu ma pot ridica… sunt intinsa si parca o forta uriasa ma tine lipita in acel loc… incerc sa adorm…

dar ce aud ? e minunat ! niciodata nu am mai auzit asemenea sunete… ma simt de parca as fi in acelasi loc din care nu ma puteam misca… incerc sa ma ridic… patul mi`a facut cu ochiul si mi`am dat seama ca pot cerceta zona… ciripiturile se aud din ce in ce mai aproape… copacii acestia ! ce verzi sunt ! ah… uite o lacramioara… ma aplec sa o miros si aud un glas slab… cine e acolo ? glasul pare din ce in ce mai fara vlaga… lacramioara isi gasise cavou in mana mea.. incerca sa ma implore sa o salvez… aaaaa!!!

unde ma aflu ? unde e lacramioara ? incep sa ma simt rece… rece ca un cadavru… sunt o criminala…

lacramioara imi face cu ochiul si ma ghideaza spre ciripiturile minunate… ce priveliste ! parca as visa.. lacramioara ma sfatuieste sa ma opresc si sa ma uit spre frunzele verzi de deasupra mea… doua pasari se curtau… acesta e modul lor de a`si exprima atractia una fata de cealalta…

neantul din jurul meu… incep sa ma panichez… ce mi se intampla ? unde e lacramioara ?

minunatiile ciripitoare se opresc brusc… am calcat pe un fir de iarba… se uita din ce in ce mai atent la mine… lacramioara scoate un suntet slab, dar ferm… unde sunt pasarile ? copacii dispar… ma simt rece… lacramioara continua sa scoata acel sunet surd care devine infiorator… simt cum mi se face pielea de gaina…

deschid ochii, ma uit in palma… lacramioara… ma simt din ce in ce mai rece… unde e lacramioara ? ma trezesc langa casa, ingropata in zapada… oare asa imi este sortit sa mor ? sunetul surd se tot aude… incep sa sap… aici erai! inchid ochii si o strang la piept ca si cum ea ar fi singurul lucru de pe lume… incep sa ma incalzesc…

adierea vantului imi mangaie parul… il simt cum ma doreste… lacramioara respira adanc… ce aud din nou ? marea! un sentiment de liniste imi invadeaza fiecare celula… lacramioara imi zambeste… unde ma aflu ? soarele parca ma arde… au! senzatia de arsura devine din ce in ce mai fierbinte… lesin…

uite`ma… acolo sunt… ma vezi ? intinsa pe plaja… dar… cum… de ce ma vad ? lacramioara! e langa mine… plange… ce se intampla cu ea ? de ce plange ? aud o voce slaba… “de ce ?”… se repeta… lacramioaro! se face ca nu ma aude! disperarea ma cuprinde… incep sa urlu…

un miros fin de lacramioare… de unde ? imi este frica sa deschid ochii… “buna”! ce voce am auzit ? este o voce de barbat… suava… ma simt in siguranta…. curajul ma face sa deschid ochii… camera este plina de lacramioare… este primavara… soarele patrunde printre perdelele transparente… lacramioaro! aici erai! am crezut ca te`am pierdut! o strang in brate… vocea incepe sa prinda contur… un barbat apare in fata mea… “te`am urmarit tot timpul. esti in siguranta aici.”

raceala continua sa se faca simtita in corpul meu… sangele parca este de gheata… devin constienta… atatea fetze in jurul meu… ce vor de la mine ? care mai de care mai incruntati, mai curiosi… toate fetzele ma supravegheau…

camera plina de lacramioare… dar lacramioara mea lipseste… au trecut doi ani de la peripetia mea… inca mai aud prin somn sunetul scos de lacramioara… dar totul a fost in mintea mea…

contraste… frig, cald… frumos, urat… siguranta, frica… viata, moarte… mi`e dor de zapada, de mare, de lacramioara… de mare, de lacramioara… de lacramioara… dar barbatul ? ma trezeste in fiecare dimineata de atunci si imi pune pe perna lacramioare… le simt! i`am povestit totul… ma contrazicea… spunea ca ne`am culcat seara si dimineata m`am trezit strigand dupa lacramioara mea…

oare a fost doar un vis ? pot fi visele atat de reale ? si totusi, lacramioara mea unde a disparut ?