Humble Thinker

Nici nu ma mai complic sa imi cer scuze pentru perioada de lipsa. O sa incep doar prin a va povesti una-alta.

O prima chestie ar fi vremea asta crunta de afara. Wtf? Erau -30 de grade afara marti cand am fost la faculta. Am ramas fara suflet la propriu incercand sa urc Copoul. M-am saturat de toara situatia asta. Nu putea fi frig cand era vacanta? Macar as fi stat in casa la caldurica.

Trecand peste frustrarile legate de vreme, revin la cele legate de facultate. Cum mm sa avem iar examene in zile consecutive? Si ce s-a intamplat cu weekend-urile? Ni le fura facultatea si pe alea? In traducere, am examen sambata de la ora 4. Va fi o placere sa fac proiecte de lectie pentru nota atunci. Bpl, m-am saturat. Abia astept sa o termin.

Sa nu mai zic de anumite “fufe” care nu au alta treaba decat sa pupe fundurile profilor. Get a fucking life. Sorry pentru cei/cele care se simt si care nu erau vizati de acest post.

Dar, spre fericirea mea, mi se mai intampla si lucruri bune. Cum ar fi innoirea “garderobei” cu un nou item, mai exact cu un HTC Magic. I just love it and I can’t get enough of it.

Ma intorc acum la frustrarile mele si la “placutul” studiu. Maine iar am examen :(.

Seara faina, dragii mei, si mult spor in ceea ce faceti.

PS: Am aproape o saptamana de cand nu mai joc Metin. Abia astept sa se termine cu stresul ca sa ma mai simt si eu in largul meu pe acolo si sa mai aud vocile stelutelor.

10 ianuarie. O zi trista… A mai trecut un an… S-au facut de acum 8… Ce rapid trece timpul… Parca ieri ma duceam la buzunarul lui dupa nelipsita eugenie… Nu mai stau in camera lui, acum o linisteste pe mama. Nu il mai visez… De fapt nu il mai visez de ceva timp…

De bine ce ma simteam de cacao, in noaptea de 9 spre 10 m-a apucat o durere de cap de aia crunta… O durere de am plans ca un bebe mic si m-am zvarcolit in continuu vre-o ora, pana am reusit sa readorm, ajutata de paracetamol (uitasem ca algozone forte e la capul patului :() si de compresele cu apa rece.

De maine… de fapt azi… incepe si facultatea. Poate oi reusi sa fiu in picioare la 7 ca sa ma duc la seminar… Eh, si daca nu reusesc, o sa fie poimaine. Sper sa ma trezesc la timp sa vorbesc cu profa despre licenta… Si sa ma apuc de invatat pentru minunatele examene ce vor urma acusi…

Mai este timp… Mai am timp sa invat si sa ma apuc de tot ce este de facut, trebuie doar sa imi dramuiesc timpul mai bine.

In concluzie, o seara faina.

De nush cand tot zic ca “revin, revin”… Dar tot timpul imi gasesc alte ocupatii inafara de blog… Shame on me :(

Urasc facultatea. Si nu ca toti studentii… Chiar o urasc. Cum mama naibii au putut sa schimbe astia structura anului scolar in halu’ asta ? Si numai la UAIC ?! Unii au dat mai multe examene in aceeasi zi… Sau examene in zile consecutive. Yeah, bla-bla-bla, invatam pe parcurs… Ca toti studentii :-@. Right! Si ce ti-e si cu evaluarea… Hotarati-va, fratilor (a se citi profilor) cum se calculeaza media si anuntati-ne si pe noi ANU’ ASTA! Un singur lucru bun a iesit din toata magaria asta: dam examene numai din juma’ de materie, yey. Ah, si ca am luat note mari la toate examenele :>.

Nu se cunoaste ca sunt cam frustrata, nu ? :D Adica… mai mult suparata pe viata… Cred.

Oricum, avand de gand sa fac o noapte alba (deja e 6 dimineata), o sa scriu cat pt tot timpul lipsit de aici. :P

Enjoy my twisted mind.

iar imi merge ca cucu… am reusit din nou sa pierd noptile… si am mai reusit sa imi pierd si buletinul… mama lui de buletin… tre` sa`mi fac altul acuma… si daca tot vorbim de pierdut nopti, am pierdut juma si din noaptea asta ca sa ma uit la kyle xy (thanks vasi, i really like it)… macar daca as sta toata ziua sa dorm dupa aia… dar de unde… ori practica, ori facultate… si facultatea asta… nu era de ajuns o carte sau ceva de genu` la fiecare obiect ? nu ! trebuie sa ne cumparam/xeroxam `nshpe mii de carti pt cursuri, dar si pt seminarii… ma doare portofelul… da` nah… ziua de azi se pare ca va fi minunata… ma duc la facultate si apoi ma duc la battle sa il vad si eu pe luca dansand :P… si apoi, ca in fiecare vineri, ma asteapta cannabisul… asa ca ma duc si eu sa ma pregatesc sa ma duc la facultate si sa imi scot de la xerox restul teancului de carti, ca o studenta buna ce sunt ;))… have a nice day !

offf, m`am saturat… am stat azi de la 2 la facultate pana la 8… am avut un curs si un curs :)). ce boooring par… asa ma si simt… in sensul ca multe pagini scrise la facultate si statul cu ochii in foi m`a obosit de nici nu mai stiu ce e cu mine… i just need to get some rest, so iertati`ma, dar va parasesc mai repede de aceasta data :). sper ca maine o sa fiu mai odhnita… nu de alta, dar urmeaza facultate de la 10… plus LSGGu`… asa ca, have a nice evening :P.

pana data viitoare, va las cu singura melodie care ma mai inveseleste in acest moment… de vina este de fapt videoclipul ei :P.

Genesis – I Can’t Dance

<

ori sunt eu prea blonda, ori prea blonda, dar dupa ce am cautat disperata pe site`ul facultatii orarul nou si nu l`am gasit, m`am lasat pagubasa… asa ca am apelat la dragii mei colegi de grupa pt un orar :D. in sfarsit nu mai am ore de la 8 dimineatza, dar am pauze de alea kkcioase de 2 ore… dar sunt numai bune pt cafea si barfa…  ca iar imi promit ca o sa fiu prezenta la toate cursurile si la toate seminariile… si ma gandesc cu groaza la sesiunea care vine… dar nah… o sa fie bine pana la urma… alta varianta nu exista :).

mai mult ma ingrijoreaza celelalte planuri pe care ni le facem… de maine incepem si cu pregatirile… rezolvatul diverselor pt nunta… invitatii, haine, verighete, muzica, biserica, toate detaliile care, dupa cum am mai spus, ma infioreaza… traiesc cu impresia ca mai este atat de putin timp pana atunci si ca nu o sa avem cum sa le rezolvam pe toate… ma gandesc cu groaza ca o sa ajung un fel de bridezilla cum vad pe MTV si cum imi promit ca nu o sa ajung niciodata… norocul meu este ca am pe cineva langa mine cu picioarele pe pamant si care tot timpul reuseste sa spuna ceea ce trebuie ca sa ma mai linisteasca…

oricum, ideea este ca va fi un semestru si un inceput de vara interesant si sper ca tot stresul va merita… va fi o zi de neuitat :D.

Gândul că trebuie să fac practică pe un copil cu Sindromul Down m-a speriat, mai ales că este la o grădiniţă cu specific catolic, eu nefiind chiar atât de religioasă.

Am fost încântată văzând că toată lumea este binevoitoare, că îmi este prezentată toată clădirea şi că mi s-a făcut cunoştinţă cu tot personalul. Bine înţeles că toată lumea din grădiniţă o cunoaşte pe Maria, subiectul nostru de discuţie. Este dificil să te înţelegi cu copiii normali de 4-5 ani, dar este mult mai greu să te înţelegi cu cei mai speciali, să zic aşa.

M-a frapat prima reacţie a colegilor Mariei. De cum m-am aşezat la masă cu ei, au început să îmi explice, după cum ştiau ei, ce este în neregulă cu ea. Au început să îmi spună lucruri cum că ea nu se poate înţelege cu nimeni, că bate pe toată lumea şi că este, totuşi, cea mai îndrăgită din grădiniţă. Greu de crezut lucrurile rele care mi s-au spus despre ea, din moment ce prima ei reacţie după ce mi-a aflat numele a fost să ma pupe. Mi-a dat impresia că este un îngeraş. Tocmai aceste contradicţii mi s-au parut interesante şi am luat această experienţă ca pe o provocare.

Din păcate, Maria nu poate participa la toate activităţile datorită intelectului scăzut pe care îl are. Din acest motiv, ea a devenit preocuparea mea. Educatoarea mi-a explicat cam ce ar trebuit să fac şi am pornit în „joaca” cu Maria, hotărâtă să aplic cele auzite. Mă aşteptam la un refuz din partea ei, dar nu chiar atât de categoric. Am avut mult de furcă cu ea şi mă hotărâsem că este prea greu pentru mine să continui să fac acest lucru. Dar ziua trebuia terminată. Aşa că am incercat să găsim împreună jocuri care să îi placă şi care să fie şi bune pentru ea. Am căzut la înţelegere să ne uităm prin cărţi. Mi-a plăcut că încerca să îmi povestească ceea ce vedea ea în acele poze şi mi-a plăcut că îşi punea mintea la contribuţie. Mi-a dat un sentiment de mulţumire.

În pauzele de joacă îmi place să urmăresc toţi copiii, să văd cum reacţionează unii faţă de ceilalţă şi cum reacţionează faţă de Maria. Prima impresie a fost plăcută, deoarece majoritatea se jucau cu ea şi se vedea că îi face şi ei plăcere. Dar comportamentul specific bolii o face să aibă apucături ciudate, în sensul că trage fetele de păr, bate şi scuipă băieţii. Nu vă faceţi griji, am păţit-o şi eu şi am ajuns acasă cu vânătăi. Asta până să capăt autoritate în faţa ei.

Este foarte dificil să o ţii locului deoarece este foarte energică. Dar în timp, cu ajutorul educatoarei, am învăţat că severitatea în aceste momente este de bun augur cu toţi copiii, oricum ar fi ei. Am învăţat să mă supăr pe ea şi să o ignor când avea crizele de mofturoasă. Mi se rupea sufletul, dar cel mai frumos moment este atunci cand vine înapoi la tine să te roage să te joci cu ea.

Această experienţă nu este bună doar pentru viitoarea mea carieră, ci şi pentru viaţă. Nu mă aşteptam să trebuiască să servesc copiii la masă, să o spăl pe Maria pe dinţi şi pe mâini, dar toate aceste activităţi pot fi transformate într-o joacă în care ea intră destul de repede şi de uşor.

Îmi este imposibil să nu vă vorbesc si de ceilalţi copii care mi s-au lipit de suflet. De exemplu Teodor tot timpul mi se aşează în braţe şi îmi spune că mă iubeşte. Prima dată când mi-a făcut aşa, am rămas fără cuvinte din cauza emoţiilor.

Pentru început am fost un observator, studiam comportamentul copiilor şi îmi aminteam de stadiile pe care ni le explica semestrul trecut cu atâta patos doamna Boza. Îmi aminteam de aşa-numitele dialoguri-monologuri. Toţi încercau să îmi explice, evident în acelaşi timp, despre viaţa lor, despre prinţi şi prinţese, despre ofurile lor. În timp am intrat si eu, încet încet, în mica lor lume unde totul este posibil.

Recunosc faptul că este incredibil de greu să îţi păstrezi calmul. Multe cuvinte şi expresii îmi străbăteau mintea, dar tot timpul un moment de nervi se compensează imediat cu un moment emoţionant sau pur şi simplu plăcut.

din pacate, timpul meu liber a avut de suferit si va avea de suferit in continuare… ce sa`i faci cu facultatea si cu asa zisa viata de familist… pricum, am trecut cu bine de prima sesiune, am intrat la specializarea la care am vrut (psihopedagogie speciala) si am primit si sanse mari de la viata pentru viitoarea mea cariera… deci viata devine din ce in ce mai roz… din fericire, depresiile au disparut si starea mea se imbunatateste pe zi ce trece… eh… o mica raceala asa ca e primavara este permisa, din moment ce la pranz cand plec la facultate este cald de mori si seara e un frig de iti ingheatza creierul… dar o cafea sau un ceai cald te ajuta sa te incalzesti repede… sau o pisica care se suie in bratele tale si incepe sa toarca de fericire ca in sfarsit i`a ajuns mamica acasa… o sa incerc sa scriu mai des despre experientele mele noi, cum ar fi voluntariat la un copil cu sindrom down sau la ajutat copii mici la teme… sau chiar si cu proiectul in care m`am bagat, bazat pe studii de caz si chestionare despre homosexuali (fiti draguti si dati un vot aolo.. sper sa fie cat mai putini case sa nu aiba nicio opinie despre asta, pentru ca este imposibil… eh… de acum incepe greul, mai ales ca acest prioect este pentru o conferinta internationala de psihologie sociala in limba franceza (eu sunt varza la franceza)… mers prin scoli, lucrat mult… dar ai parte de multe satisfactii la care un student de anul 1 ca mine nici nu se gandeste (cei de anul 1 nu prea au experienta pentru a face o cercetare stiintifica)… sper sa fie bine pana la urma :) oricum, ideea este ca viata mea o ia pe calea cea buna… incep si eu sa ma maturizez (chiar si la varsta, fac 20 de ani pe 11 martie)… chiar si viata personala merge snur… nu mai exista certuri sau chestii de genul… dorm, mananc… deci ma simt perfect… asteptam sa vedem si viitorul :D

cum ar fi sa afli ca intr`o perioada scurta de timp vei muri ? oare ce sentiment apare ? azi, din discutiile cu o persoana am aflat ca inima mea se duce pe apa pwlii, ma paste o hernie “sanatoasa”, lipsa de calciu e din ce in ce mai pronuntata, gastrita mea se transforma incet incet in ulcer… sa mai zic k am antecedente multe de morti din cauza inimii in familie ?

viata e frumoasa pt mine… am intrat din nou in starea aia in care imi vine sa imi bag picioarele in tot si sa o las balta… simt ca nu o s afac fata la nimic… la viata, la facultate, la nimic, nimic, nimic… just … ma duc in jos incet incet… si o sa mor in curand si o sa ma duc in iad… si dak n`o sa mor, o sa fiu tare bolnava si o s atre` sa stea cineva dupa fundul meu non-stop si n`o sa suport asta…

vorbeam cu tipa asta si am ajuns la o replica de genu` “termin facultatea, iau diploma si ajung direct in pamant”… ma rog… vorba vine in pamant… prefer sa fiu incinerata.. pacat ca nu se poate face pe viu chestia asta… eh… dar ce mai conteaza… am simtit deja cum e sa mori arsa de vie :-$ soarta … asta e soarta mea… cruda si simpla… si scurta… fara satisfactii majore de la viata…

persoana puternica din mine a inceput sa cedeze… eu, care nu plangeam de la orice nmic am ajuns sa stau in pat si sa ma gandesc la asta si sa vreau sa bocesc din adancul plamanilormei nenorociti care arata probabil ca niste bureti…

si stresul ma ucide… nu pot sa mananc, nu pot sa dorm odihnitor, nu pot sa fac nimic util pt mine … macar am vre`o 2-3 persoane care sunt alaturi de mine si par sa ma inteleaga, dar … tot cred ca ar fi mai bine sa ma duc … poate atunci m`ar aprecia unele persoane si si`ar da seama ca le voi lipsi… ce vise am … oare la cine ma gandesc ? familia imi va simti lipsa… si vre`o 2-3 persoane, dupa cu am zis, dar cam atat… restul vor fi multumiti ca “a mai plecat un drac”…

o gandire tragica dar sanatoasa pt mine… ma face sa cred ca asta e cel mai bun lucru care mi se poate intampla … desi… mor de frica cand ma gandesc la moarte … dar tre` sa vina si aia mai devreme sau mai tarziu, nu ? este inevitabila… asa ca prefer mai devreme decat sa ajung la 70 de ani la coltul strazii sa ma milogesc de lume sa imi dea si mie bani de un colt de paine si apoi, cand ajung aks sa fiu batuta crancen de copiii mei … si sa mai am si nush cate boli, lucru inevitabil la batranete… prefer sa mor mai tanara decat sa apuc si perioada aia… atunci mi`ar mai simti lipsa unele persoane, dar atunci nu va fi asa…

urasc starea asta deprimanta … ma face sa ma gandesc la lcruri necurate, lucruri pe care as putea sa le fac… si nu am curaj sa le fac desi am incercat de nenumarate ori… e ciudat cat de sanatoasa mintal par si ce “istorie” am… nimeni nu stie cu adevarat toate peripetiile mele, nimeni nu stie ce se ascunde in sufletul meu, lucruri bune si rele, dorinte si reprimari, suferinta si dragoste… nici macar eu nu ma pot intelege pe deplin… nici macar nu incerc sa ma inteleg… m`am obisnuit sa ma complac intr`o stare pana va aparea o persoana sau o situatie care sa ma scoata din aceasta stare…

nimic nu va mai fi la fel in viata mea… ultimul an a fost un an de calvar care m`a terminat si care m`a demoralizat in totalitate … am simtit ca cedez, ca nu am cui sa ma adresez, ca El nu mai este cu mine… ca sunt singura pe lume… intr`o lume rea, cruda in care eu sunt doar un intrus care trebuie indepartat…

imi zic in fiecare secunda ca imi voi reveni… ca voi incepe sa gandesc din nou cum am gandit acum cateva luni … dar ma amagesc … ma amagesc in zadar… simt ca aceasta stare va ramane pentru totdeauna, chiar daca voi reusi sa o ascund de persoanele la care tin pentru a nu le face sa sufere sau sa se ingrijoreze din cauza mea… o gandire stupida, dar, dupa cum am mai spus, sanatoasa pt mine … sau cel putin asa cred acuma …

cine stie, poate chiar voi reusi sa reprim toate sentimentele, experientele, amintirile si voi reusi sa le inchid intr`un “sertaras” din fundul bibliotecii din creierul meu, unul in care sa nu mai trebuiasca sa umblu, dar in fiecare zi apar rfraze, cuvinte, situatii, persoane etc. care nu ma lasa sa fac acest lucru.. parca e intentionata faza…

eh… si ? o sa mor… si ce ? moartea este un lucru natural si foarte normal :P asa ca trebuie privita ca atare …

pe data viitoare, dak mai ajung pana atunci…

your humble and fucked-up thinker

Stresul e maxim… a inceput facultatea… perioada critica de examene care iti decid viata (sau cel putin asa se gandeste in primul an de facultate… astepti cu sufletul la gura sa iti vina rezultatele si sa vezi daca ai trecut sau esti cu restante… se zice ca nu esti student dak nu ai macar o restanta pe parcursul facultatii… momentan nu vreau sa experimentez…

Stresul e maxim… somnul lipseste cu desavarsire, la fel si foamea… as putea sa stau fara sa manac serios cateva zile bune… si de la revelion pana acum am dormit vre`o 10 ore sau ceva de genu`… eh… ce sa`i faci… asta e viata de student.

Stresul e maxim… depresia e aproape… la fel si bautura… continuarea se cunoaste :P