Cartile
Am purtat o discutie foarte interesanta de Revelion sau in noaptea de dupa (nici nu mai tin minte exact) cu Amalia si Razvan despre importanta cartilor. Totul a pornit de la faptul ca ei nu mai stiu cum sa o faca pe fata lor sa citeasca de buna-voie. Astfel, s-au observat diferente clare intre generatiile care au trait atunci cand TV-ul se inchidea la 22:00 si generatiile cu TV si NET non-stop.
Concluzia pe care am tras-o dupa cateva ore bune de discutii mai mult sau mai putin calme a fost ca a citi este foarte important pentru dezvoltarea imaginatiei si limbajului. Gandindu-ma la cum ar putea sa o faca pe Bianca sa prinda gustul cartilor, mi-a venit o idee interesanta. Sa ii dea sa se uite la mai multe ecranizari ale aceleiasi povesti, sa ii prezinte ce au “vazut” ei cand au citit cartea si sa o faca curioasa ce ar “vedea” ea cand ar citi-o.
Nu demult mi-am innoit biblioteca cu niste carti cu ecranizari mari, like “Tacerea mieilor”, “Hannibal”, “Strania poveste a lui Benjamin Button” , trilogia “Tha Godfather”. Mai am multe pe lista mea, dar le voi achizitiona in timp, cu voia portofelului nostru. Aseara am inceput sa citesc “Tacerea mieilor” si am ramas placut impresionata de multitudinea de imagini noi care imi invadau neuronii. Drept este ca nici filmul nu l-am mai vazut de ceva timp, lucru care imi permite o libertate mai mare de imaginatie.
O chestie mi-a atras atentia: faptul ca Hannibal avea la mana stanga 6 degete. Ok, Anthony Hopkins intr-adevar a jucat mai mult decat perfect rolul doctorului-psihopat, dar… nu stiu… A “vedea” un psihopat cu 6 degete la mana in felul in care este descris in carte parca da alt farmec ideii de Hannibal. Cel putin asta este parerea mea.
Urmeaza, cand o sa ma intalnesc cu Amalia sa ii dau tava, sa ii spun si faza pe care am descoperit-o eu. Poate o voi putea ajuta cumva in legatura cu Bianca. Desi oricine nu prea asculta sfaturile parintilor. Doar o sa li se aprinda un beculet cand o sa se dea cu capul de perete.
Discutia a ajuns pana si la “cum sa iti feresti fata de la a fi heart-broken”. Ca mama, iti vine greu sa iti lasi fiica sa se loveasca de probleme, sa isi faca acea “experienta personala de viata”. Parca iti vine sa ii bagi in cap toata experienta ta de mama, dar totusi stii ca oricat te-ai lupta, tot nu o poti proteja asa cum ai vrea.
